Am fost pentru prima dată la Iași. Deși ne gândeam de multă vreme la această călătorie, nu am reușit până vara trecută, printre altele și datorită celor 414 kilometri de drum. Ne așteptam la lucruri deosebite și așteptările noastre s-au confirmat. Un oraș mare, frumos, unde istoria și modernismul sunt în egală măsură prezente.

Drumul ne-a dus mai întâi spre impresionantele Chei ale Bicazului. Stânci masive de ambele părti ale șoselei, petece de cer dincolo de acestea, șosea care șerpuiește continuu pe lângă aceste stânci. Am căscat ochii a admirație dar și a teamă. Ne-am oprit în prima zi la Târgu Neamț și binențeles că nu am ratat Cetatea Neamțului, deși o mai văzusem și cu altă ocazie. Chiar dacă podul acela care duce spre poarta cetății mi-a dat de fiecare dată fiori, eu având rău de înălțime, nu am renunțat la perspectiva de a folosi niște cadre pentru fotografiile de familie. Cetatea e frumos restaurată, îmi amintește de ,,Sobieski și românii.”

Mai pe seară am dat fuguța la Mănăstirea Agapia. O mai văzusem o dată și ne aminteam de picturile lui Grigorescu și de mulțimea de flori, dar nu puteam rata nici această revedere. Am zăbovit mai mult, mai ales în mica așezare de maici, unde am admirat căsuțele, numele străzilor și grădinile de flori. Ne-am cazat a doua zi în centru Iașului la Ramada, o alegere foarte bună atât ca preț, servicii oferite dar și datorită proximității unor obiective importante. La o aruncătură de băț se află Palatul Culturii, Casa Dosoftei, Catedrala Mitropolitană, zona pietonală centrală, Biserica Trei Ierarhi. La fel de aproape este și modernul complex Palas Mall, care pentru noi a fost o surpriză plăcută. Un ansamblu comercial și de divertisment mare, cu de toate, foarte animat.

Plăcută a fost și vizita în Parcul Copou, unde binențeles ne-am oprit la teiul lui Eminescu, bătrânul tei ce are mai bine de 500 de ani. Tot acolo există și Obeliscul cu lei, care este considerat unul dintre cele mai vechi monumente din țară, poate chiar cel mai vechi, ridicat după unirea celor două Principate Române. La câteva stații de autobuz se află Grădina Botanică, cea mai veche din țară. E foarte mare, are extrem de multe specii. Serele sunt bine întreținute, există tot felul de expoziții. Mă așteptam, însă, ca în spațiul exterior sa fie o diversitate mai mare de plante înflorite. Sunt foarte mulți arbori, arbuști și alte plante, vorbim de o suprafață mare, dar aici cred că mai sunt de făcut unele îmbunătățiri. Nu am ratat nici Sala pașilor pierduți, din holul Universității ,,Al.I.Cuza”. Este deosebită prin mărime, dar mai ales prin acele picturi murale ale lui Sabin Bălașa. Mi-a plăcut în mod deosebit acest obiectiv, doream de mult să ajung aici.

Am fi vrut să vedem și bojdeuca lui Creangă, am ajuns la ea dar din păcate era în restaurare și nu se putea vedea mare lucru. Din fericire, pentru că eram și înfometați și obosiți de căldura zilei de august, am ajuns cu bine la Bolta Rece, locul unde junimiștii luau pe vremuri masa. Restaurantul se află în apropierea zonei centrale și amintește si astăzi despre prietenia lui Creangă și Eminescu. Curtea interioară, unde am fost serviți, amenajată in stil rustic, păstrează atmosfera din acele vremuri. Se gătește după rețete tradiționale, gustos și la prețuri nu atât de mari.

Interesant a fost și turul ghidat pe care l-am făcut în interiorul Palatului Culturii. O clădire impresionantă și emblematică pentru Iași, construită pe locul vechii curți domnești din perioada medievală. Există acolo mai multe muzee, noi l-am vizitat doar pe cel de istorie. Deosebite sunt aici holul de intrare cu acel mozaic de pe podea, Sala Voievozilor cu acea galerie de portrete dar și vitraliile mari și frumos colorate. Unii dintre noi au urcat și în turn unde li s-a povestit despre mecanismul de funcționare al orologiului care la fiecare oră exactă repetă melodia ,,Hora unirii”.

Și, deși știam, ca oricine din țară, că la Iași se află moaștele Sfintei Parascheva, am fost impresionată de faptul că am ajuns să le văd și să le ating atât de ușor. Binențeles ne-am așteptat rândul, căci nu eram singurii. De fapt, la început nu știam pentru ce stăm la rând, era totuși o zi de duminică obișnuită. Ansamblul mitropolitan, care include printre altele și vechea Biserică Trei Ierarhi (o adevărată bijuterie în piatră) este, de asemenea, impresionant prin mărime și frumusețe arhitectonică.

Am plecat regretând că nu am reușit să vedem mai mult din frumosul Iași. Ne-am oprit însă și la Miclăușeni (la 20 de km de Iași), unde citisem că există un vechi castel al familiei Sturza. Stil neogotic, multe turnulețe, ogive și creneluri. Frumos, cu mult potențial dar un pic sub așteptări. E adevărat că se lucra la restaurarea lui, dar prezentarea din social media era peste ce se vedea la fața locului. Am apreciat însă potențialul palatului și al locului și le-am folosit pentru frumoasele fotografii de familie.

Am uitat să menționez că în una din zilele petrecute la Iași am făcut un drum până la Ruginoasa (60 km din Iași spre Pașcani) pentru a vedea Palatul lui Cuza. Mult mai bine întreținut, frumos și elegant în interior. Grădina este însă mai puțin îngrijită. Sunt reconstruite foarte frumos biblioteca, cabinetul de lucru al domnitorului, dormitoarele și un salon.O parte din obiectele expuse au aparținut familiei. Mi-a plăcut mult modul în care au reconstruit acea atmosferă specifică epocii în care Cuza și famila sa au trăit. Afară, în grădina palatului, se află caleașca și sania domitorului. Biserica palatului, folosită și azi, poate fi vizitată.

Deși drumul a fost lung și zilele de vară au fost dogoritoare mi-au rămas în minte multe din cele văzute la Iași. Locul este cu adevărat memorabil. Vom face tot posibilul să revenim.