De curând am participat la un atelier unde elevilor li s-a vorbit despre ciocolată și rețeta ei. Mi-a rămas în minte veselia copiilor, plăcerea cu care li s-a povestit despre acest subiect dar și mirosul îmbietor al ciocolatei preparate în laborator. Și în același timp mi-am amintit de copilărie și de ciocolata de casă pe care o primeam. Dulce, parfumată, mereu îmbietoare, niciodată suficientă. Am de gând să încerc și eu rețeta cât de curând, dar până atunci mă preocupă altceva. Care este povestea ciocolatei?

Ciocolata belgiană

Nu puteam să nu-mi amintesc de ciocolata belgiană pe care am savurat-o cu ceva vreme înainte. Un gust aparte, o mare diversitate și întotdeauna ingrediente de calitate. Și nu am uitat nici cele aflate cu prilejul vizitei la Muzeul Ciocolatei din Bruxelles, amplasat destul de aproape de Grand Place. Acolo am văzut foarte multe sortimente, pe unele le-am putut degusta, multe figurine, unele foarte mari, și multe recipiente de colecție în care pe vremuri se fabrica ciocolata.

Aflat într-o veche casă ce datează din 1697, restaurată mai apoi, muzeul s-a deschis în 2005. Panouri din cele mai frumoase, video-uri, demonstrații la fața locului prezintă istoria ciocolatei din vremea mayașilor până în zilele noastre. Pralinele, specialitate belgiană, inventate de cofetarul bruxelles Jean Neuhaus sunt la loc de cinste. Pentru cine nu-și amintește, pralinele sunt făcute dintr-un înveliș de ciocolată umplut cu un fondant, marțipan, caramel, mousse de ciocolată.

Belgia e cunoscută în lume ca țară a ciocolatei. Ei oferă calitate premium, ciocolata lor e fabricată cu 100% unt de cacao și doar din ingrediente de calitate. Se spune că un belgian consumă anual 9 kg de ciocolată, cu precădere ciocolată neagră și praline. Nu sunt primii în lume, sunt întrecuți de americani. În Belgia ciocolata este prezentă începând cu anul 1635, iar astăzi, aici, industria ciocolatei este una de mare succes. Am rămas impresionată de mulțimea magazinelor, de coloritul ambalajelor, de mulțimea de forme, mărimi și sortimente. Dacă ar fi să pot decide care ar fi viitoarea mea viață, sigur aș alege să fiu ciocolatier în Bruxelles.

Povestea ciocolatei

Povestea ciocolatei începe acum 4000 de ani în America Centrală. Pe vremea aceea indigenii foloseau o băutură din boabe de cacao prăjite și pisate, pe care o beau în timpul unor ritualuri religioase și sociale. Boabele de cacao erau așa de importante pentru aceste popoare încât aztecii le foloseau ca monedă. În Europa ele ajung prin intermediul spaniolilor, în urma călătoriile lui Columb.

Spaniolii sunt cei care adaugă pentru prima dată zahărul în această licoare. Astfel, ea devine foarte apreciată și căutată de cei din Lumea Veche. 7 iulie 1550 este considerat momentul în care băutura bazată pe pudra de cacao a fost introdusă în Europa. În amintirea acestei zile, în fiecare an, pe 7 iulie se sărbătorește ziua mondială a ciocolatei. Primul magazin de ciocolată se deshide în 1657 la Londra. Represaliile Inchiziției asupra evreilor spanioli i-au făcut pe aceștia să se refugieze în alte țări mai puțin ostile. Cu ei a ajuns și ciocolata. Dar, pentru această perioadă ea rămâne doar privilegiul aristocrației. Odată cu inventarea presei de cacao, în Olanda secolului 19, prețul ciocolatei scade semnificativ și ea devine accesibilă păturilor largi, nu doar celor bogați. Tot în Olanda, pudra de cacao este amestecată cu untul de cacao obținându-se astfel un alt produs finit, ciocolata pe care o cunoaștem azi, adică tableta de ciocolată. Și ar fi multe de spus despre ce s-a întâmplat în ultima vreme, dar pentru un profan este suficient.

Ei, și uite așa am reușit că caut justificări pentru faptul că îmi place ciocolata și o consum destul de des. Și încă nu am vorbit despre dovezi privitoare la beneficiile ei. Unii, însă, vor spune că o consum prea des dacă țin cont de silueta mea. 😇

Surse: historia.ro, debonaire.ro