Zile libere și vreme frumoasă, nu am mai ieșit de la Paști, așa că se fac planuri pentru o escapadă. Să fie și natură și ceva de vizitat dar și de mâncat. În ultima vreme a cam fost de lucru: lecții, planuri pentru ,,Școala Altfel”, gătit și curățenie generală de sărbători.

,,Hai să mergem la Albota, ne oprim și în Avrig când ne întoarcem”, zic.

,,Bine, dacă vrei tu. Sunt ceva kilometri de mers, dar e ok. Au mâncare bună și locul e frumos. La Avrig ce vrei să vezi?”

,,Poate Grădina lui Brukenthal. Sunt acolo niște arbori lalea. Sunt super frumoși. Sper să-i mai găsim înfloriți. Fac poze.”

Și uite așa ne așternem la drum în duminica de dinainte de 1 Mai. De 1 stăm acasă și facem mici pe grill. Dar, oricine a ajuns la Păstrăvăria Albota ne dă dreptate. Lucrul e confirmat încă o dată de mulțimea de oameni care au gândit la fel ca noi, noroc că am plecat relativ devreme din Sibiu.

Cât am servit noi masa mulțimea s-a dublat. Am preferat să ne așezăm pe terasa închisă, unde am mai găsit o singură masă liberă. Pentru că mergem de ceva vreme, fiecare are feluri de mâncare preferate. Mie îmi place să încerc lucruri noi.

Vremea frumoasă era îmbietoare, așa că nu am plecat decât după ce am pierdut ceva vremea privind pescarii amatori. Mai mici sau mai mari, care mai pricepuți, care mai stângaci, au plecat acasă cu plăsuța. Se cântărește, îi plătești și pleci mulțumit de ispravă.

La întoarcere oprim în Cârțișoara pentru un scurt popas. Văzusem mai devreme, undeva în sat, o casă memorială. Cum ne așteptam, e Casa Memorială Badea Cârțan, celebrul ardelean care a ajuns la Roma pe jos. De fapt, pe lângă casa veche cu acoperiș de stuf, care conține obiecte care i-au aparținut badei, există și un muzeu. Dar ghinion, e închis, intrarea e posibilă doar în cursul săptămânii și doar cu programare. Am aruncat o privire peste gard și am văzut o curte îngrijită, pietruită, cu flori și două statui care îi reprezintă pe Gheorghe Cârțan și Andrei Budac (un haiduc al locului).

Oprim și la Avrig. Lume multă și aici, mulți bicicliști, deducem că e vreun concurs. Grădina Palatului Brukenthal a înverzit, e lume pe terasă și nuntă în restaurant. Locul e frumos aranjat cu multe flori, podețe, mobilier și figurine de grădină. Dar arborii lalea (tulipanii, originari din America de Nord) nu i-am găsit, sau poate florile lor au trecut și în graba noastră nu i-am recunoscut. Plimbarea este însă plăcută, admirăm natura și ne exprimăm dezamăgirea că nu sunt la fel de îngrijite și clădirile vechiului palat aflate la șosea. Pe vremuri, adică pe vremea lui Brukenthal, aici era reședința de vară cu un parc superb amenajat în stil baroc. Parcul cuprindea o grădina olandeză, una franceză și una engleză, adăpostea multe specii de plante exotice, fazani, fântâni arteziene, grădini de legume și plante aromatice. Astăzi este folosită cu precădere Orangeria, restul nu mai arată ca pe vremuri dar tot atrage lumea dornică de plimbări.