A fost ,,Noaptea Muzeelor”de curând. Nu am mai participat de ceva vreme, aveam timp liber și dorință de a explora, am decis să mergem. Doar că oferta nu a fost foarte mare, numai câteva locații. Am ales două pe care nu le vizitasem încă.

Nu am urcat niciodată în cele două turnuri de pe Strada Cetății. Sunt reabilitate de ceva vreme, arată bine, le urmăresc cu privirea de câte ori am drum prin zonă, dar nu mi-am propus mai mult până acum. E vorba de înălțime, care pentru mine înseamnă un disconfort. Zidul Cetății, care leagă Turnul Dulgherilor de cel al Olarilor, a fost ridicat la mijlocul secolului 14, forma actuală cu arcadele pentru strajă și cărămidă se pare că există din a doua jumătate a secolului 15.

Când participi la astfel de evenimente trebuie să te mulțumești cu o privire de ansamblu. Nu e timp să stai să admiri, să compari, să te informezi. Te duce valul și intri în ritmul celorlalți. Aici nu s-a stat la rând prea mult, de fapt aproape deloc, dar fluxul a fost continuu. Practic în câteva minute am parcurs traseul dintre cele două turnuri. Chiar și pozele le-am făcut pe fugă.

Cea care ne-a scos din casă a fost totuși sinagoga. Mai văzusem în Cluj o astfel de clădire, dar asta a fost pe vremea studenției. Sinagoga din Sibiu a fost închisă o perioadă lungă de timp. Probabil de aceea și curiozitatea mare a sibienilor, care au stat la rând cam 30 de minute. Nici aici nu am avut parte de admirat în voie, dar ce am văzut mi s-a părut suficient de bine conservat pentru o clădire care nu și-a mai îndeplinit funcția din anii ’90. Dar, am citit mai târziu, a fost reabilitată ultima oară în 2019 și înainte în 2007 cu sprijin israelian. Sinagoga a fost ridicată la sfârșit de secol 19, într-un stil eclectic și este inclusă pe lista monumentelor istorice din județ. Comunitatea evreiască din Sibiu a fost dintotdeauna puțin numeroasă, după revoluție comunitatea a rămas și fără rabin. Slujbele religioase s-au ținut într-o clădire mai mică aflată în aceeași curte, se spune că multe obiecte de cult din aur și argint au fost furate. Acum se dorește introducerea ei in circuitul cultural.

Aș fi întârziat mai mult în acest edificiu, mi-au atras atenția arcadele, ornamentele, plafonul casetat și binențeles Chivotul și ornamentul de deasupra din sticlă albastră. Dar și aici trebuia sa intri în ritmul celorlalți.

Am rămas cu dorința de a vedea cât de curând Sala cu frescă din Piața Mică, inclusă și ea în acest circuit. Dar, de pe aceasta îmi doresc să o pot admira în voie.