Nu a fost prima oară când am poposit la Veneția, dar niciodată nu a fost suficient. Chiar dacă ai văzut multe în acest oraș întotdeauna rămân locuri neexplorate. Iar noi am fost, de fiecare dată, doar în trecere. Așa că, îmi doresc ca într-o bună zi să ajung aici din nou.

Am intrat în Veneția atât pe calea apelor, venind din Lido di Jesolo, stațiune unde am petrecut câteva zile la plajă, cât și cu mașina familiei, traversând podul care leagă orașul de continent. Pot spune că e mult mai spectaculos dacă ajungi aici cu un feribot, vezi orașul în toată spendoarea lui.

Orice turist care ajunge în acest loc poposește mai întâi în Piața San Marco, una dintre cele mai cunoscute din lume. E atât de aglomerată, încât trebuie să fi atent să nu te pierzi în mulțime. Atracțiile principale sunt Palatul Dogilor și Basilica San Marco. La intrarea dinspre mare există 2 coloane, una având în vârf leul Sfântului Marcu, cealaltă pe Sfântul Teodor. Clădirile care înconjoară piața pe partea terestră adăpostesc la parter magazine, baruri și restaurante scumpe. Atât palatul cât și basilica sunt deosebite: dantelării în piatră, numeroase statui, marmură de toate felurile, încrustații aurite. Intrarea în basilică era gratuită atunci când noi am vizitat-o. Dar aveai de stat la o coadă foarte mare. Dacă îți doreai să vezi muzeul sau să ajungi pe terasa bisericii, trebuia să cumperi bilet .

Palatul Dogilor, sediul celor care au condus de-a lungul timpului Republica Venețiană, este o clădire impunătoare susținută în partea de jos, de jur împrejur, de coloane zvelte. Clădirea adăpostește astăzi o galerie de artă ce cuprinde opere ale unor renumiți maeștri venețieni. Costul biletului este în jur de 30 euro.

O plimbare pe Canal Grande este obligatorie. Foarte la îndemână este vaporetto, un feribot pentru transportul în comun care circulă pe acest canal dar face și legătura cu insulele Murano și Burano. Există foarte multe stații, pontoane, atât pe stânga cât și pe dreapta canalului. Noi am pornit de lângă Piazza San Marco și ne-am întors tot acolo. Biletul l-am achiziționat la plecare. Ca orice transport public e destul de solicitat. Dacă îți dorești o plimbare privată, în voie, chiar și pe canale mai înguste atunci poți apela la gondolă. Tot San Marco este cel mai bun loc de pornire.

Văzută de pe puntea feribotului-autobuz Veneția este spectaculoasă. Clădiri vechi, impunătoare, multe balcoane, multe poduri si biserici. Cele mai multe clădiri sunt de fapt palate construite în diferite epoci, unele transformate în galerii de artă, muzee sau hoteluri. Sunt însă și zone, clădiri pe fața cărora se vede degradarea. E vorba, totuși, de un oraș vechi amenințat permanent de ape, cu un viitor incert.

Dacă urci în turnul clopotniță al Bisericii San Marco panorama îți taie respirația. Turnul se numește Campanila San Marco, are 98 metri înălțime și este unul din simbolurile Veneției. Galileo Galilei și-a încercat celebrul telescop din acest turn, fapt menționat pe o placă comemorativă. Accesul pe terasa deschisă a turnului se face cu ajutorul unui lift. Timpul de așteptare este însă destul de mare, iar biletul costă aproximativ 30 euro.

Sunt suficiente locuri interesante în Veneția care pot fi văzute dacă iei la pas străduțele orașului. De altfel, în Veneția nu poți umbla decât cu vaporetto si pe jos. Noi am făcut o astfel de plimbare la pas pornind de la Podul Rialto spre Piața San Marco, admirând clădiri, piațete, mici magazine. Dar, și aici e multă lume, în apropierea podului Rialto există o zonă comercială foarte căutată.

Ce nu am reușit să vizităm și am regretat:

• Insulele Murano și Burano, la care se poate ajunge ușor cu vaporetto, vestite pentru coloritul clădirilor și pentru produsele meșteșugărești, în principal sticlă frumos colorată
• Cartierul evreiesc, primul ghetou evreiesc legal din lume
• Galeriile Academiei care adăpostesc opere semnate de Tiziano, Bellini, Veronese și alți.

Veneția rămâne și pentru noi, ca de altfel pentru oricine, un loc deosebit pe care îl redescoperi cu fiecare vizită.