Rusaliile sunt sărbători importante, poate la fel de importante ca Sfintele Paști. Ele amintesc de pogorârea Duhului Sfânt peste apostoli și întemeierea Bisericii lui Hristos. Cu această sărbătoare se încheie un ciclu: Paștele, Înălțarea și Pogorârea Sfântului Duh.

Chiar dacă nu mai avem aceleași preocupări și nici biserica nu mai are același rol în viața omului de azi, cel puțin pentru cei de vârsta mea, aceste sărbători au încă importanță. În mediul rural mai mult decât la oraș, pentru noua generație sunt mai puțin însemnate. Îmi aduc aminte de copilărie, când părinții mei, fiind oameni de la țară care locuiau la oraș, duceau dorul unor astfel de sărbători marcate într-un fel anume.

Sărbătoarea din calendarul creștin se suprapune cu cea populară, diferențierea obiceiurilor creștine de cele precreștine este greu de realizat. În credința populară rusaliile sunt fetele Împăratului Rusalim, asemănătoare ielelor sau zânelor rele, care îi pedepsesc pe cei care nu le respectă zilele, luându-le mințile sau schimonosindu-i. Rusaliile sunt și spiritele morților care după ce au petrecut Paștele cu cei vii refuză să se întoarcă în lumea lor și pot face rău oamenilor. De aceea, în zilele de Rusalii sunt așezate ramuri sfințite de tei și nuc la porți, ștreșini și icoane, considerându-se că acestea au puterea de a alunga răul și bolile.

Rusaliile presupun și comuniunea cu cei care nu mai sunt printre noi. În Ardeal și în alte zone ale țării se dau de pomană vase de porțelan sau lut, căni, farfurii umplute cu lapte sau apă, colaci și sticle de vin. De obicei ritualul de pomenire se desfășoară în cimitire, unde mormintele sunt curățate și împodobite cu flori și se aprind lumânări. Se spune că, astfel, sunt împăcate sufletele morților și ei se pot întoarce în morminte fără a pricinui rău celor vii.

În satele sibiene oamenii nu intră în vii, în locuri pustii aflate în apropierea pădurilor sau fântânilor. În zona Avrigului se păstrează obiceiul aducerii în sâmbăta Rusaliilor a unor crengi de mesteacăn care sunt așezate la porțile caselor. Acestea au menirea de a apăra pe cei care locuiesc aici de relele pe care le pot face ielele, măiastrele cum le spun localnicii. Tinerele fete cinstesc grupurile de băieți, aducători de ,,arminderi”, cu cozonaci, prăjituri și vin.

După slujba de Rusalii, în multe din satele sibiene, oameni de toate vârstele în frunte cu preotul se duc spre cea mai apropiată holdă de grâu unde se citesc rugăciuni pentru ocrotirea recoltei de urgia naturii. Un alai lung format din tineri și bătrâni, deschis de prapuri pe ale căror cruci se leagă cununi împletite din holdele anului respectiv. Chiar dacă pare perimată, tradiția aceasta are încă menirea de a uni comunitatea.

Sărbătoarea Rusaliilor este un moment în care creștinii primesc înțelepciune și putere și în egală măsură cinstesc tradițiile transmise din generație în generație. Și poate aceste tradiții vor fi transmise și de acum încolo. Sper. Oare așa va fi?

Surse: crestinortodox.ro