Lecturi de vacanță!

Am citit acest jurnal de călătorie în urma unei conversații cu o prietenă, care e întotdeauna la curent cu ultimele apariții și cu cele mai bune cărți. O lectură interesantă, cu multe informații despre societăți, culturi, sisteme politice, unele cunoscute, altele mai puțin cunoscute mie.

Cu mult curaj și perseverență jurnalista Sabina Fati călătorește solitar pe vechiul Drum al Mătăsii cu scopul de a vedea la sursă situații, mentalitați, culturi. Așa cum o afirmă, reface acest drum cu ,,gândul că vechea rută comercială ar putea deveni cândva o cale liberă”. Sunt 15.000 de km parcurși în 80 de zile. Sunt multe însemnări, multă istorie și o analiză atentă a situației politice din Asia Centrală la momentul respectiv. Călătoria sa începe în China și sfârșește la Istanbul, trecând prin Kîrgîstan și Kazahstan, Tadjikistan, Uzbejistan, Turkmenistan, Iran, Azerbaidjan și Georgia. Majoritatea sunt foste regiuni ale URSS, aflate acum mai mult sau mai puțin sub influență rusă.

Cartea cuprinde foarte multe informații dar și impresii personale, analize și interpretări ale unor situații economice, sociale și politice. Aflăm astfel, încă o dată, că în țările Asiei Centrale totul este monitorizat. La hotel, pe șosele, în zonele istorice se fac multe verificări, și mai întotdeauna șederea unui turist trebuie înregistrată la poliție. Viitorul acestei regiuni ar putea fi mai exploziv decât prezentul. Există dispute în privința granițelor, a resurselor, chiar și a celor de apă, aici domină mișcările islamiste, regimurile autocrate și rețelele de traficanți de droguri.

Deși departe de lumea occidentală, aceste state își dovedesc importanța îndeosebi datorită resurselor energetice de care dispun (petrol și gaz). Resursele amintite aduc venituri însemnate, nu pentru populație ci pentru o elită restrânsă. Conducători, ale căror nume le auzim la știri, și ceea ce înseamnă ei pentru politica zonei fac obiectul unei analize atente din partea autoarei.

E vorba de societăți în care minoritățile sunt asimilate prin orice mijloace: opresiune, marginalizare, asimilare demografică. Spre exemplu uigurii, care locuiesc în nord vestul Chinei și își doresc independența, sunt atent supravegheați de securitatea chineză care nu se dă în lături nici de la a provoca avorturi femeilor care aparțin acestei minorități. Guvermul de la Beijing plătește fiecărui chinez care se stabilește în zonă 10.000 de dolari anual, tocmai pentru a schimba situația demografică.

,,Nimic nu-i mai rău decât să fii femeie in Iran. Ești la cheremul tuturor, al tatălui care-ți alege bărbatul, al bărbatului care te ține legat de el, al Coranului prost înțeles.”- spune una dintre femeile întâlnite aici. Tot ea povestește despre teroarea pe care Garda Revoluționară Islamică, aflată sub conducerea ayatollahului, o menține printre locuitorii Iranului, îndeosebi printre femeile necăsătorite. În schimb, în Turkmenistan aflăm că femeile au șansa să aducă o schimbare în bine. ,,Cota roz”, cum e numită această participare, rezervă un număr de locuri femeilor în multe domenii, inclusiv în politică.

Personal am fost plăcut impresionată de însemnările despre istorie si cultură. Sunt frumoase și interesante descrierile unor orașe ca Samarkand sau Buhara, trimiterile istorice, poveștile locuitorilor, descrierile lăcașurilor religioase și de cultură.

Cartea este scrisă într-un limbaj accesibil, dar, pentru că abundă în informații, lectura necesită o atenție sporită pentru a urmări firul povestirilor și pentru a face conexiunile necesare. O recomand celor care își doresc să afle câte ceva despre trecutul și prezentul unei lumi frământate, altfel decât cea occidentală. O găsiți la editura Humanitas.