Ce să faci într-o zi de februarie înnorată și cu vânt puternic? Stai în casă și te uiți la fotografii vechi. Nu le mai văzusem de multă vreme, iar ele îmi amintesc de copilărie.
Și tocmai ce mă plângeam de vremea de acum, nu e nici iarnă, nici soare. Plouă, e înnorat sau bate vântul. Pe vremuri iarna era iarnă. Da, știu ați mai auzit. Eu doar confirm. De sărbători era zăpadă, în ianuarie era ger, la sfârșit de februarie apăreau ghioceii, dar spuneam adio zăpezii. Trist ce a putut face poluarea.
La școală mergeam pe jos indiferent de anotimp și nu era chiar la o aruncătură de băț. Aveam cursuri după masă, zilnic teme și lecții de învățat, uniforme, trei trimestre și multe altele. Eu cred că era bine, fiecare își cunoștea locul.
Februarie era luna în care era organizat carnavalul, pe holul școlii, cu ținute improvizate, puțini le închiriau. Apropo, chiar și banchetul la sfârșit de clasa a opta se ținea pe holul școlii, cu muzică la stație și gustări pregătite acasă. O să ziceți că așa erau vremurile. Astăzi doar școlile germane mai țin carnavalul din februarie. Probabil de la ele a fost și preluat. Păcat, era plăcut de elevi, puteau fi creativi și se distrau. Cei de astăzi spun că e ceva învechit, că nu sunt brazilieni și nici venețieni. Mai bine o petrecere cu manele.
Curând o să înceapă olimpiadele școlare. Elevii participă tot mai rar, nu le mai văd utilitatea. Sunt puțini cei care consideră că îi ajută intelectual și profesional. Cel mai adesea admiterea la facultate se face pe bază de dosar, iar subiectele la olimpiade sunt dificile, e nevoie de pregătire suplimentară. ,,Învăț în timpul facultății, acum e prea devreme! Majoritatea informațiilor nu ne ajută în viață! Prea multă teorie! O simplă diplomă nu răsplătește efortul!”, spun ei.
Peste puține zile va fi Valentine’s Day, foarte așteptat de unii. Eu, cred că o sărbătoare mai comercială ca aceasta nu există. Preluată de la alții și promovată intens în mass media. Mi s-a spus că eu nu-i pot înțelege rostul pentru că sunt prea bătrână. Probabil. De fapt, a apărut când eu trecusem de prima tinerețe, dar tot foarte comercială rămâne. E adevărat că și cele tradițional românești au același iz, că banul învârte totul în lumea de azi.
Ei, gata cu critica! Vorba aceea: fii cât se poate de ocupat să te dezvolți pe tine și nu vei mai avea timp să-i critici pe ceilalți. În curând o sa fiu considerată o babă comunistă. De fapt, pentru apatie și lipsa de empatie de vină e vremea. Se găsesc lucruri interesante de făcut în februarie.
Februarie, cea mai scurtă lună a anului, nu apuci să te dezmeticești și e gata. Anul acesta e totuși cu o zi mai lungă. Dar, e luna nominalizărilor la Oscar și e timp pentru vizionat filme, acasă sau la cinema.
Eu, de exemplu, am văzut de curând Poor Things, film nominalizat. E povestea lui Frankenstein în varianta feminină și are decoruri care îmbină stilul victorian cu SF-ul. Filmul nu e pe gustul meu, deși are mesaj. Mentalitatea mea nu s-a asortat cu acest film, mi s-a părut mult prea exagerat în privința anumitor scene,🫢 care nu sunt recomandate minorilor.
În schimb am ratat Oppenheimer, dramă istorică, nominalizată și ea. Alt subiect, alt gen de film. Îl are ca personaj central pe Robert Oppenheimer, părintele bombei atomice. Se fac referiri la evenimente politice, la ceea ce s-a întâmplat în anii războiului și după momentul folosirii bombei atomice. Din recenziile citite am înțeles că e vorba despre un film greu, pe care îl poți înțelege dacă te documentezi sau rememorezi evenimente din acea perioadă.


Îmi aduc aminte de cinematografele de acum câteva decenii. Prăfuite, mucegăite dar pline de lume. Și cred că iarna se mergea chiar mai des, în lipsa altor variante de a petrece timpul liber. Nu existau pe atunci internetul, Netflix, HBO și alte asemenea. Și e bine că există azi.
Dar, pe vremea aceea erau alte subiecte, se promovau alte valori. Nu-mi place nuditatea etalată peste tot, nici violența, tupeul, goana după bani, egoismul, multe altele.
Astăzi a ieșit soarele, parcă vezi altfel totul. Ghiocei încă nu am zărit, dar nu mai e mult.







Lasă un comentariu