timp pentru lectură: 4 minute

Ați vizitat vreodată Sighișoara iarna, între Crăciun și Revelion? Noi nu, până acum câteva zile. Însă, Cetatea Sighișoarei în plină iarnă ni s-a părut mai autentică. Am descoperit o magie diferită, tăcută și profund personală, departe de agitația turistică de sezon.

Se anunțase vreme rea, cod portocaliu de vânt. Dar, la plecare nu părea că se va întâmpla. Cel puțin în Sibiu. Până la Sighișoara, însă vremea înnorată s-a manifestat din plin. Nicio problemă, nu am renunțat la plan.

În cetate domnea liniștea, lipsea mulțimea omniprezentă. Oarecum normal, pentru o perioadă ca aceasta. Totuși, parcă nu ne așteptam.

Repere ale cetății

Cetatea Sighișoarei a fost privită pe vremuri ca o fortăreață vitală, un important centru comercial și o așezare urbană prosperă. Am admirat arhitectura și ne-am plimbat pe străduțele pietruite.

Singura cetate încă locuită permanent din Europa de Sud-Est are comori arhitectonice care merită explorate de oricine, pe orice vreme. Cu atât mai mult atunci când nu e forfotă în jur.

Imediat la intrare, emblematicul Turn cu ceas, poarta principală a cetății și sediu al autorității veacuri de-a rândul! Turnul găzduiește un mecanism orologic cu păpuși din lemn care ies la iveală la schimbarea orei. Astăzi clădirea adăpostește Muzeul de Istorie al orașului.

În apropiere, Casa Vlad Dracul, unde se presupune că s-ar fi născut Vlad Țepeș!  Astăzi la parterul clădirii funcționează un restaurant.

Vizavi, Biserica Mănăstirii Dominicane, construită în stil gotic, important așezământ religios medieval! De pe terasa aflată în apropiere ai parte de o imagine panoramică frumoasă.

Casa Venețiană, locuința primarului Stephanus Mann, cu ferestre care imită stilul gotic venețian (informații aici)!

Mai sus, Biserica din Deal, centru vital al comunității săsești din zonă! Scara Acoperită, un pasaj din lemn menit să protejeze școlarii pe timp de iarnă pe drumul către școala din deal! Scara are 175 de trepte ce duc spre Biserica din Deal și liceul de acolo.

Interesantă dispunerea clădirilor în spațiul cetății! În perioada medievală existau aici reguli stricte de construire. Casele erau lipite unele de altele si aveau ziduri groase. Acest lucru pentru a maximiza spațiul în interiorul cetății. Totodată și pentru a preveni extinderea rapidă a focului în caz de incendii.

Plecarea sașilor după 1990 a lăsat în urmă, pentru ceva timp, o cetate fantomă. Ulterior comunitatea românească și cea maghiară au preluat și adaptat identitatea acestui oraș profund săsesc.

Muzeul Breslelor (informații aici) era deschis, la fel și Casa Vlad Dracul, unde la etaj era reprodusă atmosfera de pe vremuri (informații aici). Ceainării, restaurante, cafenele, unități mesteșugărești, buticuri cu suveniruri, oameni deschiși la vorbă, acum că nu era îmbulzeala de zi cu zi!

Ne-am plimbat cât ne-am plimbat dar de la un timp ne-a răzbit frigul. Era vremea pentru ceva cald. La poalele cetății, la Crama Gasthaus Alte Post (informații aici), am făcut popas pentru un ceai și o pizza. Am dat notă maximă pentru atmosferă, servire rapidă și meniu.

Nu am apelat la cazare, nu aveam în plan acest lucru, dar cred că această perioadă oferă mai multă accesibilitate. Sigur e un moment bun pentru o escapadă low-cost. Accesul auto în interiorul cetății este limitat. De aceea trebuie folosite parcările cu plată din apropiere, care sunt destul de aglomerate.

Sighișoara nu este doar o lecție de istorie, ci o experiență vie, vibrantă, care merită explorată la pas. Nu e prima dată când o vedem, însă acum parcă ni s-a părut altfel. Mai liniștită, mai autentică în culorile iernii. Vouă ce vă place la Sighișoara?