Filme și cărți pentru vacanță

Butonez telecomanda răsfoind titlurile de pe Netflix și mă opresc la „Cealaltă moștenitoare Boleyn”. Descrierea e atractivă, iar evaluările publicului sunt bune. La final, nu mi-a părut rău! Distribuția este de excepție, cu Natalie Portman, Scarlett Johansson și Eric Bana în rolurile principale, iar povestea captivează instantaneu, oferind și un strop de cultură generală.

Totuși, părerile criticilor și ale publicului sunt destul de împărțite din cauza modului în care producția tratează adevărul istoric. Pe Rotten Tomatoes, filmul are un scor de doar 43% din partea criticilor-care l-au considerat mai degrabă o „telenovelă istorică” de lux, în timp ce publicul i-a acordat un mult mai blând 62%, apreciind dinamica intensă dintre personaje. Mie mi-a plăcut mult.

De ce cred că merită vizionat filmul?

1. Jocul actoricesc de excepție: Rivalitatea dintre Natalie Portman (Anne) și Scarlett Johansson (Mary) este adevăratul motor al acțiunii. Portman strălucește în rolul femeii ambițioase și calculate, în timp ce Johansson oferă o interpretare caldă, intimă și vulnerabilă.

2. Atmosfera de epocă: Costumele spectaculoase din epoca Tudorilor, decorurile somptuoase și imaginea generală a filmului sunt deosebite, recreând vizual fastul curții regale.

3. Ritmul alert și dinamic: Spre deosebire de alte drame istorice lente, scenariul se derulează într-un ritm alert, e plin de comploturi, trădări și răsturnări de situație care te țin atent de la început până la sfârșit.

Ce i se poate reproșa filmului ?

1. Sacrificarea adevărului istoric: De dragul dramatismului, relațiile reale dintre personaje au fost modificate substanțial. În realitate, Mary a fost sora mai mare, prima trimisă în Franța și considerată mult mai rebelă în epocă, nu fata timidă și naivă de pe ecran.

2. Personaje schematice: Regele Henric al VIII-lea (Eric Bana) este prezentat destul de superficial, doar ca un bărbat impulsiv guvernat de instincte primitive, pierzându-se complet din complexitatea politică a adevăratului monarh renascentist.

De la ecran la pagini: „Moștenirea Boleyn”

După vizionarea filmului, pașii m-au purtat spre bibliotecă în căutare de romane despre domnia Tudorilor, unde mi-a căzut în mână „Moștenirea Boleyn”, un roman de ficțiune istorică semnat de Philippa Gregory pe care pur și simplu nu l-am mai lăsat din mână.

Cartea funcționează ca o continuare directă a faimosului roman „Surorile Boleyn” (și implicit și a filmului amintit mai sus). Ea acoperă o perioadă extrem de volatilă (anii 1539–1542), urmărind destinele celei de-a patra și celei de-a cincea soții ale regelui. Titlul face referire la o moștenire blestemată: umbra decapitată a fostei regine Anne Boleyn. Este evident că la această curte, oricine se apropie prea mult de tronul lui Henric riscă să sfârșească direct la eșafod.

Care este structura cărții ?

Romanul este scris la persoana întâi și alternează captivant capitolele din perspectiva a trei personaje feminine ale căror vieți se intersectează periculos:

Anne de Cleves (a patra soție): O prințesă germană trimisă în Anglia pentru o căsătorie pur politică. Nu cunoaște limba, este îngrozită de reputația sângeroasă a soțului ei și realizează rapid că Henric o consideră neatrăgătoare. Pentru ea, viața devine o luptă pentru supraviețuire într-o curte plină de capcane.

Katherine Howard (a cincea soție): Verișoara primară a Annei Boleyn, portretizată ca o adolescentă naivă și frivolă. Ea este manipulată grosolan de clanul ambițios Howard pentru a-i fura inima unui rege bătrân și bolnav, dar cade rapid pradă propriilor secrete din trecut.

Jane Boleyn (Lady Rochford): Cumnata defunctei Anne Boleyn și văduva fratelui acesteia, George. Este personajul cel mai complex și întunecat; femeia a cărei mărturie mincinoasă a ajutat la trimiterea propriului soț la moarte. Roasă de vinovăție și paranoia, ea devine unealta perfectă a intrigilor politice.

Care sunt temele principale ale romanului?

1. Atmosfera sufocantă de teroare: Spre deosebire de glamourul din alte volume, curtea este acum guvernată de o frică paralizantă, unde Henric al VIII-lea a devenit un tiran imprevizibil și răzbunător.

2. Femeile ca pioni politici: Romanul subliniază dureros modul brutal în care familiile nobiliare își foloseau fiicele tinere ca momeli vii pentru a obține favoruri și putere de la monarh.

3. Solidaritatea versus trădarea: Jocurile de culise dintre cele trei protagoniste arată cum supraviețuirea depindea exclusiv de capacitatea de a anticipa mișcările sângeroase ale inamicilor.

Cât de fidel este textul adevărului istoric?

Trebuie să fim realiști, Philippa Gregory nu respectă adevărul istoric în mod riguros. Deși are un doctorat în literatură și își documentează intens decorurile, hainele și obiceiurile epocii, ea scrie ficțiune și sacrifică frecvent faptele reale în favoarea dramei, a teoriilor conspiraționiste și a divertismentului pur. Romanele ei tratează adesea simple zvonuri sau bârfe din trecut ca fiind certitudini absolute, motiv pentru care istoricii moderni o critică pentru transformarea unor personalități complexe în stereotipuri de telenovelă.

Relațiile dintre femei (precum rivalitatea exacerbată dintre surorile Boleyn ) sunt scrise dintr-o perspectivă mult prea modernă. Personajele se comportă adesea ca niște oameni din secolul XXI plasați în haine medievale, ignorând credința religioasă profundă care le ghida, în realitate, fiecare acțiune.

Ce face, totuși, excelent Philippa Gregory?

Valoarea de netăgăduit a autoarei nu stă în acuratețea unui manual de istorie, ci în schimbarea radicală a perspectivei. Ea a reușit performanța de a aduce în prim-plan femeile din istorie, cele care în cronicile vechi, scrise de bărbați, erau tratate ca simple note de subsol pe lângă regi și bătălii. Chiar și cu micile ei exagerări, Gregory excelează în a ne face să simțim tensiunea politică a epocii și lipsa acută de drepturi a femeilor din acele vremuri, oferindu-ne o lectură de vacanță absolut savuroasă.

Fie că alegeți să vedeți filmul într-o seară de vară, fie că preferați să vă pierdeți pagină cu pagină în atmosfera plină de suspans creată de Philippa Gregory, un lucru este cert: epoca Tudorilor nu încetează să ne fascineze.

Voi ce credeți?