Lecturi de vacanță!

Apărută în anii ’70, cartea este un roman istoric a cărui acțiune se petrece la început de secol 18, o perioadă frământată din istoria Țării Românești. Personajul principal este vestitul zugrav Pârvu Mutu, cel care a împodobit cu măiestrie multe dintre bisericile și mănăstirile vremii. E povestea ultimilor ani din viața meșterului, ani marcați de greșeli, zbucium sufletesc, trădări și pierderi.

…lucrase mai întâi zugrăveala măreței mănăstiri a Cotrocenilor, ctitoria voievodului Șerban Cantacuzino, al doilea fiu al postelnicului domn prea slăvit, vestit în toată creștinătatea, plăcut în purtări, evlavios și darnic cu plata meșterilor. A trecut apoi și a înnoit zugrăveala bisericilor de la Filipeștii-de-Târg și de la Măgureni, vechi ctitorii ale răposatului postelnic, plătit fiind de Drăghici Cantacuzino, întâiul său fiu și mare spătar în divan.[…] pentru domnia sa Toma Cantacuzino lucrase biserica mănăstirii Poian și niște zugrăveli aici la palatul Mărgineni.[…] Urmaseră prin ani zugrăvelile de la Mănăstirea Colțea și Sinaia, zidite cu banii lui Mihai Cantacuzino, mare spătar, alt fiu al postelnicului, de la biserica din Fundenii Doamnei, de la mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Râmnicul Sărat, de la biserica din Bordești și de la cea a mănăstirii Mamu, îngrijite toate de același spătar.

Pârvu Mutu, staroste al breslei zugravilor, înzestrat cu mult talent și multă voință, vede în meșteșugul său sensul propriei vieți. Și pentru el acceptă compromisuri, se lasă purtat de patimi, se înșală și nedreptățește. Este omul de casă al Cantacuzinilor, dar va trece pentru un timp de partea Mavrocordaților. O face de nevoie și influențat fiind. La rândul lui este trădat de ucenici, invidiat și defăimat de colegi de breaslă. Firul epic al cărții presupune multe întâmplări și personaje.

Un înțeles se află totuși, tresări cugetul starostelui, în faptul că fiecare biserică și fiecare icoană înfrumusețată de el micșorau puțin urâciunea lumii. Oh, pentru un asemenea înțeles nenorocita și minunata, parșiva de viață făcea să fie trăită! Făcea să înfrunte nedreptăți, temeiuri, greutăți apăsătoare și înfrângeri chiar! Să străbată anevoie așteptări lungi la capătul cărora era greu să prevadă izbânda. Să clădească în încleștarea cu tot ceea ce îi era potrivnic și, de atâtea și atâtea ori, chiar cu pornirile neguroase din el însuși, lucrurile pentru care era chemat: meșteșugul său, scopurile sale, încredințările sale. Să rabde ura celor răi și nerecunoștința celor dăruiți de el cu mult bine.

Am citit cartea cu plăcere, atrasă fiind de poveste, de dulceața limbii și de iscusința autorului în a da glas trăirilor umane. Fiind vorba despre personaje și evenimente reale, romanul este interesant și util pentru a rememora unele informații istorice. E vorba de perioada fanariotă, respectiv domnia celor doi frați Mavrocordat, Nicolae și Ioan. O perioadă marcată de instabilitate, degradare economică și socială, intrigi și conflicte.

Mi-a plăcut stilul în care a fost scris romanul, cu multe arhaisme, pe unele le-am dedus ușor din context, pentru celelalte am folosit dicționarul. Acest lucru nu îngreunează însă lectura, mi se pare dimpotrivă că se câștigă și mai multă autenticitate prin această exprimare.

Și, la final, personajul principal își găsește alinarea și liniștea devenind monah. Părăsește lumea oamenilor de rând după multele încercări care i-au fost date. ,,Culorile sângelui” sunt de fapt patimile ce stăpânesc firea omenească: mândria, mânia, iubirea de avere, invidia….

Câte ceva despre această carte poți găsi și aici .